ȘTIRILE DE AZI

on
seats waiting room
Photo by Tookapic on Pexels.com

Așteptam azi să intru la medic, la o clinică privată, dar care-mi oferă servicii gratuite cu trimitere de la medicul de familie, când alți doi fac „o românească” și intră, cu tupeu, unul după altul, în cabinet, înaintea mea. Desigur, înăuntru era deja o pacientă, iar doamna doctor i-a poftit afară. Prima dată. Apoi i-a mai poftit și a doua oară, spunând că intră Dedu, că are ceea ce se cheamă programare, și, fază tare, chiar se ține cont de ea.
Între timp, până era consultată pacienta deja intrată, bărbatul de lângă mine a avut suficient timp să mă întrebe nonșalant dacă-s măritată, dacă lucrez și dacă am copii. Și a ajuns singur la concluzia că de-aia n-am copii, că-s recent măritată. Că încă n-am avut timp, știți? După un minut de interogatoriu.
Personal, nu pot să înțeleg întrebările „când vine bebe, pe când un copil, nu vine barza, nu vine un frățior, nu vă grăbiți și voi, nu vedeți că timpul trece?”
Timpul, într-adevăr, trece, dar nu la fel pentru toată lumea. Mi se par atât de intime, atât de personale, atât de neatins aceste întrebări. Nu știi dacă femeia aceea poate avea copii, nu știi dacă familia aceea nu cumva încearcă de doi ani să aibă un copil, nu știi dacă nu cumva există trei sarcini pierdute, nu știi nimic despre intimitatea lor, dar îți permiți să-ți bagi picioarele. Nu vorbesc despre mine, dar cunosc cazuri, nu puține, și vă garantez că nu sunt cele mai vesele.
Pot înțelege bucuria și împlinirea care vin la pachet cu un copil, dar pot înțelege și situațiile-n care puiul de om nu poate apărea. Și mai pot înțelege că putem fi fericiți și cu, dar și fără copii. Cred că avem dreptul ăsta. Opțiunea asta 😊.

La Stomatologie, o bunică și un nepot aveau programare la ora 17. Bunica era iritată că-i 16.30 și stomatoloaga nu-i venită încă. Are timp să îndese în nepoțel un baton cu vanilie și să ne spună că pe vremea lui Ceaușescu primeai trimitere și știai exact unde să te duci. Săptămâna trecută făcuse o colonoscopie și din cauza prafurilor ălora și-a făcut praf stomacul! Cunosc, din nou, două cazuri în care totul a decurs OK la așa o intervenție, destul de comună. Dar n-am zis nimic. Aș mai fi vrut s-o întreb și cine e de vină pentru că spitalele de stat au ajuns cum au ajuns, dar, de fel, fac gură doar în scris și, oricum, ceva îmi spune că ar fi învinuit tineretul.

În autobuz, alți doi îl regretau pe Ceaușescu. Pe vremea lui, clădirile erau mai bine întreținute, acum parcă totul e în paragină. Exact, „parcă”! Cred că n-au observat de ochi minunăția aia de clădire nouă de pe Alba Iulia, pe lângă care tocmai treceam. Cred că cei cu adevărat lăsați în paragină au fost oamenii. Să-ți zornăie ceasul deșteptător la 4 dimineața doar ca să îmbraci copiii și să-i duci la coadă pentru un litru de lapte nu denotă tocmai belșug. Gândiți-vă la noi azi, că dăm amânare la alarma aia până ne prinde ora 8 tot în pat, iar în cărucior nu știm ce să băgăm: lapte UHT, lapte 2% grăsime sau lapte de soia? Și voi vreți să vă credem că „înainte era mai bine”. Hai, vă rog. Am citit și noi istoria. Am dat si BAC-ul din ea. L-am și luat. Și, din păcate, suntem mai aproape decât credem s-o repetăm. Istoria.

Atât de la Sibiu. Pe mâine dimineață, cu știri mai pozitive. Somn ușor! (în continuare)… 😴

Nekta

Reclame

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. condeiblog spune:

    Mă bucur să văd că gândești astfel. Eu mă simt dezorientat în fața nostalgicilor vremurilor comuniste. E drept că n-au ieșit lucrurile așa cum ne-am dorit noi, în anii aceia când totul părea posibil. Au deviat, au luat-o „peste arătură”, să mai încerce ei, capii, niște democrații originale… Dar de aici și până la a regreta acele timpuri…e cale. Singurul lucru adevărat este că noi atunci eram tineri și toate împrumutau din vitalitatea și elanul nostru ce simțeam că poate urni și munții din loc. Numai comunismul nu am reușit să-l clătinăm din mentalitatea celor care ne conduc. A fost o utopie îngrozitoare și mi se pare jalnic că oamenii nu realizează asta.

    Apreciază

  2. ioansperling spune:

    Propunere de experienta: se ia ORICARE lapte din magazin si se pune culturi de iaurt in el si se ia lapte de vaca ( ca de pe vremea lui Ceausescu nu mai avem, nu prea aveam nici atunci) facand acelasi lucru. Se compara dupa cateva zile! Asta se invata pentru Bac? Eu nu zic ca a fost mai bine dar era mai sanatos iar in privinta Sibiului meu natal: e o ruina spoita de Johannis!

    Apreciază

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s