(AU)GUST DE BULION

buli

Acasă la Cluj a venit azi toamna. Aceasta este o compunere. Cu epitete, imagini vizuale, figuri de stil. Poate și figuri geometrice dacă avem trusă. Mi se pare că nu. Acesta este sufletul meu azi. Te va plictisi. Nu știu dacă numai pentru o zi sau un sezon întreg, nu știu dacă-i musafir sau gazdă, dar acasă la Cluj azi a venit toamna. Cu aromă de ardei copt pe scara blocului, cu librării cu stocuri pline, cu miros de plastilină și hârtie de bloc de desen. Cu liniște în părculeț. Toți copiii sunt în casă la teme. Alea ce nu le-au făcut toată vara. Pentru că vara a fost vacanță. Și când o să le ceară învățătoarea să scoată o foaie de hârtie și să realizeze o compunere cu titlul „CUM MI-AM PETRECUT VACANȚA DE VARĂ” ei să răspundă „sigur nu făcând miile alea de exerciții ce ni le-ați dat”. Îți dai seama că n-o să scrie așa. Poate vreunul mai îndrăzneț. Cum era la noi Morar.

– Tu ce răspundeai, iubi?
– Ce să răspund?
– Când te întreba învățătoarea ce ai făcut în vacanța de vară.
– Aaa. Păi nu știu. Inventam ceva pe loc.
– Ceva ce?
– Păi ziceam c-am jucat fotbal, c-am fost la bunici, ce să zic.
– Păi deci nu inventai.
– Păi formulam mai frumos. Oricum îi plăcea de mine. Venea la mama la cafea.
– Învățătoarea?
– Da. Erau prietene.
– Tot cu maică-ta ai avut noroc și la compunere. Tot cu femeia aia.
– Da’ tu ce scriai? Ia!
– C-am fost la bunici, la mare, la munte, la Ocna…
– Sigur, voi ăștia bogații. Și mare și munte. Altu’ în fața blocului toată vara.
– Noi ăștia bogații mergeam cu cortul. Mare bogăție.
– Cortul de cleștar.
– Și merele de vară.
– Oricum merele alea de vară parcă tot toamna se mâncau, nu?
– Îmi mai punea mami lângă sandvici.
– Nu știa că pe tine te ia foamea de la mere?
– Știi ce făceam?
– Ce?
– Loveam cu mărul de bancă sau mă prefăceam că-l scap pe jos. Bătucit era mai bun, mai zemos așa.
– Frumoase apucături.

Mai frumoasă toamna ce-a venit azi acasă la Cluj. Cu cuibărit în pat mai devreme decât de obicei. Cu șosete plușate în picioare mai reci decât de obicei. Cu bulion fierbând, murături murând, dulceață dulcind. Singura amărăciune că dacă-i toamnă mă-ntorc la jeanși. Dar poate mâine e iar vară. Îmi pregătesc și-un blug și-o rochiță. Cine știe…

_________________

Scris de Nekta  ♥.

Reclame

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. anonimulCunoscut spune:

    Parca e mai frumoasa toamna pe care o descrii tu, decat cea pe care o astept eu … Asa vreau sa fie …

    Apreciază

    1. nekta spune:

      așa vreau și eu să-ți fie, anonimule 🙂

      Apreciază

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s