INTERNET ÎN DOZE NORMALE

nekta ro

Unul a urcat pe net o poză. Altul a văzut-o și i-a dat like. Vine un al treilea și îi dă share. Pe poza urcată de primul scria „DACĂ AI PRIMI NUȘ’ CÂTE MILIOANE DE EURO, MULTE, ÎN ORICE CAZ, AI RENUNȚA 3 LUNI LA NET, COMPUTER, TELEFON?” Și de aici a pornit nebunia! 😀

Nu trebuie să-mi dai niciun ban, pot sta și fără toate astea, acum dacă chiar insiști accept și vreo doi, trei saci de euro să-i sparg pe toți în magazine, dar întrebarea mea la întrebarea ta este „DA’ DE CE SĂ RENUNȚI?” Îmi place tehnologia de mor. Toate gadgeturile din lume mi le-aș cumpăra. Mă uimește ce poate să facă un aparat foto profi. Mă sparge sunetul din noile mele căști. Mă rupe Google-ul cu toate informațiile lui. M-ajută GPS-ul că mă duce pe ce stradă vreau fără să mă scarpin în cap. Tehnologia-i prietena mea bună, de ce o tot huiduiți? Nu cumva…vă depășește?

A fost weekend. Ne-am dus la un grătar, da? La iarbă verde. Am aprins focul, am prăjit frigărui, piept de pui, ceafă, de-astea. Am citit o carte, am completat un rebus, am dat o șeptică. Băieții au jucat un fotbal, noi fetele un badminton, ne-am prăjit cu burta la soare, fața spre cer și ne-am tot mirat de peisaj. I-am făcut poze cu telefonul, le-am urcat pe Facebook, altul le-a văzut și le-a dat like, a venit un al treilea și le-a dat share să vadă și al patrulea ce țară de vis avem și poate să-l ia pe al cincilea într-o excursie weekendul viitor.

Am ajuns acasă. Ne-a mai rămas grătar și l-am încălzit la microunde, că doar nu era să aprindem un foc cu lemne pe covor. Am băgat berea la rece, pentru că ghici ce? Avem frigider și nu ne e teamă să-l folosim. Am pornit computerul și ne-am numărat like-urile, am citit comment-urile, am descărcat toate pozele, le-am băgat frumușel într-un folder nou „LA IARBĂ VERDE” și apoi fuga la duș că a doua zi era luni. Înainte să sting veioza poate am zis o rugăciune-n gând pentru că, din nou, ghici ce? Există și-n viața reală gânduri de noapte bună, nu doar alea de pe net. M-am uitat două secunde la poza de pe noptieră unde-s eu cu prietenii mei la un concert, vezi, unii oameni încă mai scot poze la Kodak chiar dacă le au și pe Facebook, le-am dat un sms că mi-e dor de ei, e mai eficient decât trimiterea unui porumbel cu bilețel în cioc, și-am adormit cu Vama-n căști, pentru că, vezi tu, dacă nu-s concerte 24 din 24, este firul ăsta prin care-mi ajunge sunetul la ureche, vine de la căști.

Când zici că nu pot sta fără net și toate cele mă subestimezi. Că pot sta. Dar again, de ce să stau fără? Mami s-ar îngrijora să nu-i dau dimineața câte un sms. Dia să n-o ciupesc pe Facebook. E ca și cum ți-aș cere „nu mai veni în pantaloni scurți pe căldura asta, ia-ți mai bine rochie de-aia veche cu corset și o sută de jupe” sau „lasă nu mai cumpăra mezeluri că mușcăm dintr-un animal ce l-am vânat acum.” Trăiesc în 2014 și mă bucur de ce am la îndemână în 2014. În era asta mi-a fost dat să fiu, de asta mă bucur, pe asta o trăiesc, nu cred deloc în dumele „pe vremea mea era altfel” și „înainte era mai bine, când nu existau atâtea.” Poate că tehnologia nu e pentru oricine. Poate că o înțelegi greșit. Poate că te depășește. Poate că nu ai control sau poate că nu ai voință. Poate că nu știi tu cum să-ți împarți timpul. Poate că te ia valu’. Poate că te pui la comp la 14 și te ridici la 22. Poate că și eu fac toate astea. Poate că nu. Poate că știu să iubesc și pixelat și adevărat. Poate că pac, uite, trimit mesajul ăsta electronic către tine. Nu că-i mai bine așa decât să fac scrisori timbrate până mi-e amar vârful limbii? Unde aș ajunge de-aș pune texte-n cutiile poștale? Distribuitor-șef la Kaufland probabil.

____________________________

Scris de Nekta  ♥.


Reclame