CARE-I TREABA, SUFLETE ?!

nekta laptopÎnainte ziceam să ai grijă de sufletul tău. Acum zic să ai grijă de computerul tău. De sufletul și de computerul tău. Cu toate folderele lui, cu toate documentele, cu toate pozele din toate perioadele. Cu toate citatele alea ce le-ai tot strâns cu gândul că-ntr-o bună zi ai să le folosești. Că o să se ivească o ocazie și ai să zici cele mai potrivite vorbe în cele mai potrivite momente, dar când e ziua cuiva sfârșești tot prin a accentua i-ul din coadă și-atât. Scrii ca prostul „la mulți aniii” și te mai salvează smileurile alea formate din două puncte și-o parantează. Nici nu știu de ce accentuăm i-ul în scris, când în vorbire lungim u-ul. Hei you, la mUUUUUUlți ani!! Nu așa zici live? Sau nu prea mai zici live.

Să ai grijă de computerul tău, să-l ștergi de praf pe exterior, să-i atașezi un cooler, să nu se încingă și să incendieze toate pozele că rămâi doar cu RAM-ii din suflet și ăia nu se prea văd, se simt, dar nu se văd. De-asta tu să ai grijă de computerul tău. Că dacă ai grijă de lucruri, ele rezistă. Că tu porți în suflet bucuria anilor de liceu, dar computerul are imaginile de-atunci. Are pozele cu rândul de la ușă, cu ziua aia când ați împodobit  bradul doar în partea din față, iar în spate crengile au rămas chele că n-a mai ajuns beteala. Ce să faci dacă n-au pus toți bani? Că tu ai in suflet oameni și locuri și computerul ți le păstrează pixelate și conservate toate, ca atunci când dai click să-ți bată inima-n gât și să dea pe-afară lacrimi, că pe unii doar așa îi mai vezi, pixelați și computerizați. Și te uiți la ei și ai impresia că și ei se uită la tine. Și-ți plimbi degetele pe monitor și le faci prin păr. Și-i ciupești și râzi și plângi și te-ntrebi de ce p***a mă-sii de treabă ridică oamenii așa ziduri între ei?

Să ai grijă de sufletul tău. Dacă ai grijă de el, îl vei simți foarte ușor. Poate-i un nor, un abur, un puf de păpădie. Dacă nu ai, o să te apese o durere la un moment și n-o să știi ce e. O să te incomodeze. N-o să te ucidă, îți dai seama, dar o să te jeneze așa. O să mergi la doctor să te cauți și-n final te va trimite acasă cu vreo două pungi de medicamente ce-o să-ți apese stomacul și te vei simți dublu incomodat. Și de suflet, și de stomac.

Așa a fost și cu computerul. L-ai primit, era gol, mergea brici. Te-ai bucurat tare de el. Te-ai bucurat că ai unul. Te-ai apucat să salvezi chestii, jocuri, poze, filme, muzică. Au intrat în el CDuri, stickuri, ai deschis mailuri, ai descărcat torrente, n-ai fost foarte atent. Ai vrut să se întâmple atunci, pe loc, rapid. S-a întâmplat. Ai scris la el de i-ai șters tastele. L-ai închis forțat de i-a venit rău. L-ai scos din priză în fugă să bagi fierul de călcat. Și acum cârâie. Merge greuț. Îi mai dai și câte-un pumn. Strigi la el. Degeaba, nu e om. Doar are înăuntru mulți oameni pe care-i știi și oameni de care ai uitat, dar grămezii ăsteia de componente electronice nu-i scapă nimic. Îi are pe toți acolo. Când te-nțeapă sufletul interior, sufletul ăstalalt exterior ori te-njunghie, ori te liniștește cu un search.

Să ai grijă de computerul tău. Te are și pe tine acolo. Suntem în 2014, mă crezi că are el undeva acolo printr-un folder alandala niște schițe din 2012 ce le-ai scris într-o noapte la beție? Un video, o poză, o gagică, un gagic, un link? Ți-e frică? Mie mi-e frică. Să caut. Să deschid. Sunt multe. Și-acolo, și-aici, lângă inimă. Mi-e stricat gps-ul intern, nu cred că se poate localiza, dar sufletul mi-l simt undeva între capul pieptului și sânul stâng. Și e gri, parcă e făcut din ceață cumva și are forma unui cuib de rândunică. E ușor și cald și-l pot închide în palme uneori. Alteori îmi iese printre degete. Cum e așa cețos.

Celălalt suflet e un laptop, nu un computer. Dar a dat mai bine „computer” în text. Te-am dus cu zăhărelu’. Are multe foldere puse în ordine și un mare folder alandala. Dacă-l găsești deschis cât sunt eu la duș, cotrobăi prin el?

____________________________

Scris de Nekta  ♥.

👑

Reclame