47 (patruzeci și șapte de minuni)

nekta mami

Poate că unii o știți de la ghișeu, de la „Impozite și Taxe Auto”, în special băieții îmi zic „am văzut-o azi pe maică-ta, am fost să-mi înscriu mașina” și ea îmi zice „cu soțul lui Ale Șerban m-am întâlnit săptămâna trecută, a venit să rezolve ceva” și eu râd, „auzi că Șerban, ce șoadă ești mami”. Poate unii o știu drept sora lui Adi, soția lui Nicu Hațegan, fiica doamnei Găitănaru de pe alee, eu o știu ca MAMI mea. Cea mai bună din lume, fără discuții. Fiecare copil zice asta despre mama lui și dacă nu zice, îmi cam pare rău pentru el.

O știu de mică, de când mă învelea de noapte bună după ce-mi citea o poveste și rezema un scaun de pat, să nu cadă plapuma în timpul somnului. Așa arăta grija pe-atunci. O știu de când lăsa becul aprins pe holul mic de la baie, ca nu cumva să mă trezesc și să-mi fie frică în întuneric. Niciodată nu mi-a fost, poate și pentru că tot ea m-a învățat să zic „Înger, îngerelu’ meu…” seara, înainte de culcare. Mi-a agățat pe perete un tablou cu doi copii care se țin de mânuță când trec un pod care stă să se surpe și Îngerașul îi apără. Mă întreb pe unde-i iconița aia azi. Mi-ar trebui deasupra capului. Acum nu mă mai rog și uneori mă mai ia frica noaptea. Uneori am zis. Oricum se roagă mami pentru tot mapamondul.

O știu așa cum e ea, bună și caldă ca un soare fără dinți, o știu după mirosul ei de mamă și pupic de bună dimineața în pernă, o știu după tocuri și după râsul cu lacrimi. Știu cum împărțeam patul amândouă când tati lucra de noapte și-mi încălzea picioarele sloi, îmi făcea zahăr caramel pe băț în formele de prăjituri când eram răcită și pe cuvânt de nu-mi doream să mă îmbolnăvesc!

Se uita cu mine la televizorul NEI cel mic și negru la Ploaia de Stele și pe TVR, dar și pe RTL,  chiar dacă nu înțelegeam niciuna nimic. Râdeam și adormeam amândouă, iar dimineața mâncam macaroane cu pesmet sau pâine în ou, nimic mai delicios pe lumea asta. Într-o sâmbătă am făcut curat amandouă, eu praful, ea spăla rufele, și-a găsit într-un buzunar 1300 lei (vechi!) și ne-am luat un Frutti Fresh roz, de gref. Pe vremea aia cam așa arăta fericirea. Și parcă se găsea mai ușor.

Despre mami aș putea scrie fără întrerupere, dar asta ar însemna să-mi iau concediu și al meu e programat doar pe final de august. O să mai scriu și la anul. Și anul celălalt. Și tot așa. Pentru că mami o să mai aibă multe aniversări. Pentru că verile se sfârșesc în toamnă, dar știm cu toții că se-ntorc imediat după primăvară. Că ăsta e ciclul vieții. Și „via-ța” merge mână în mână cu „ma-ma”.

La mulți ani, mami! Mulțumesc că ești.

_________________

Scris de Nekta  ♥.

Reclame