DESPRE TIMP ȘI ALTE FENOMENE INCONTROLABILE

nekta avion

Am o prietenă  de-o vârstă cu mine, sau cu un an mai tânără, deci o gagică normală cu un job normal, nu CEO pe la vreo corporație, care tot vine la Cluj cu avionul. Din București. Ea în capitală a făcut facultatea și acolo are și job-ul. Mai spre Chiajna. Dacă-mi scrie de la muncă așa apare „sent from Chiajna, Ilfov” și râdem. Eu până nu de mult eram convinsă că Chiajna e din altă țară. Vedeam la fotbal că joacă Steaua cu Chiajna și credeam eu așa că au un amical c-un alt oraș, din altă țară. Până a fost ceva scandal cu Anamaria Prodan și un meci între U Cluj – Concordia Chiajna și tot singură mi-am dat seama că-i din România. Da’ nu că sună străin cumva? Chiajna? Concordia? Concordia Chiajna. Nu sunt o fată foarte isteață. Până nu de mult credeam că Chiajna-i din altă țară, încă nu fac diferența între management și marketing și tabla înmulțirii de la 8×6 încolo n-o mai știu. Dar nu are a face cu zborul cu avionul. Octa face drumul București – Cluj cu Tarom, călătorește ca o doamnă ce este și le ajută pe neamuri să-și dea tot felu’ de filme că „ce bine câștigă de-și permite să vină cu avionul”. Șmecheria în toată treaba asta e că nu câștigă saci de bani la firma aia, dar câștigă ceva ce noi nu prea avem: TIMP. Timp prețios. Asta-i lecția de azi, timpul.

nekta timpAm crezut că de la 17 la 19 o să am timp să-mi aplic 3 măști: una de călcâie, că-s exfoliate, ți-am zis și-n postarea despre mare, una de păr, că următorul rol ce-l joc va fi de Rapunzel, și-una de față, cu gălbenuș și cafea, să ghicești pe chipul meu viitorul. Tot de la 17 la 19 trebuiau să intre dușul, hainele călcate, tușul la ochi, freza cumva (că nu stă nicicum, acum crește, în momentul ăsta), manichiura și pedichiura și-n final la fix în stație, să prind 9-le. N-am prins niciun bus, n-am prins niciun păr, n-am dat cu ojă nicio unghie de picior bronzat, am tras converșii peste, niciun lac la mâini, m-am dus cu unghiile-n pielea goală că…N-AM MAI AVUT TIMP.

Cu o întârziere de 8 minute, am ajuns la masa fetelor. Am comandat a 3-a cafea din zi, care a venit după foarte mult TIMP, pentru că terasa era plină, comenzile multe, timpul puțin. Timpul se întâmplă la nivel general. Supradoza de cafeină mi-a dat viteză și volum, am povestit fără oprire și mi-am dat seama c-am ajuns exact ce urăsc: un om care vorbește foarte mult despre jobul său. Data viitoare o să comand doar apă. Fetele se pregăteau de-o nuntă, de mers în vamă și admiteri la școli noi. Am aflat că și la hippioate se aplică regula „am deja poză-n rochia aia, nu mă pot duce cu ea și la nuntă” și am râs cu poftă. Din LIPSĂ DE TIMP și cursă ce pleacă la 22, am cerut nota și ne-am îmbrățișat de rămas-bun. NU AI TIMP să te vezi cât de mult ai vrea cu toții oamenii ce-ți fac bine, te vezi rar și absorbi ca buretele cât de mult bine poți într-o oră, hai două. Se recomandă un burete de baie, nu de vase. E mai mare.

M-am dus spre parcul cu jazz, unde surorile-au ocupat din TIMP o jumătate de umbrelă și-au întins taraba. Au vândut bijuterii handmade, create în TIMPUL lor liber pentru oamenii liberi și frumoși care poartă șalvari ușori și rucsacuri grele. Am văzut vată pe băț și baloane cu gaz și dac-aș fi dat TIMPUL înapoi, să am iar 5 ani, balonul al meu ar fi fost! Dar TIMPUL și-a urmat cursul normal și-am trecut pe lângă o bancă și-am auzit „Ștefan Coroian este cel mai bun DJ de radio din Cluj”, așa i-a zis un tătic copilului său și m-am oprit o secundă și-am zâmbit. Ștefan Coroian este colegul meu de radio. Mi-am continuat drumul spre taraba surorilor și m-am tot întrebat ce șanse erau în viața asta să aud fix eu, fix atunci replica aia. Una la o mie? Și am prins-o, doamnelor și domnilor, am prins chiar eu replica aia pentru că am fost acolo la TIMPUL POTRIVIT. Da, se întâmplă și un timp potrivit. Și dacă Ștefi are timp o să citească chiar el rândurile astea, că l-am prins într-o zi că și-a notat nekta.wordpress.com pe-un bilețel. Și dacă nu citește, o să-i scriu eu pe foaie și-i las mesajul sub tastatură. Are o tastatură foarte nașpa Ștefan, mă dor buricele degetelor când mă pun la computerul lui. O dată pe săptămână numai.

N-am avut TIMP grămadă azi, dar le-am cam explorat pe toate câte mi s-au dat într-o seară de duminică: bucuria unui copil de a înălța un balon, tristețea unei viori, dulceața acrișoară a unei tipe cu chitară, grija femeilor graviduțe, împlinirea negustorilor care-au scos profit, oboseala bătrânului care sărează popcornul, imaturitatea băieților care te cunosc și nu salută când își scot iubitele la plimbare, frânele la limită ale bicicletelor și râsul atât de diferit al oamenilor.

Trag linie. Săptămâna poate începe. Bateriile-mi sunt încărcate.

De fapt a început de vreo 37 de minute. Vezi cum e TIMPUL ăsta…

Reclame