DĂ-MI ȘI MIE O NOTĂ, TE ROG…

▵

Mi-a cerut azi un tip să mă uit 5 minute peste un text ce i l-a scris unei fete. Să-i dau o notă cică. Uaiii, nu-mi plac deloc fazele astea că mereu, din bun simț, trebuie să-i dai un răspuns pe ocolite omului, să nu-l superi, în caz că ce-a scris e de cacao. Eu nu dau, frate, nicio notă. Cine-s eu să dau note oamenilor, când io nici licență n-am încă. Și nici nu prea citesc ce scriu alții că mă plictisesc. Sunt nesimțită, știu, dar bloggerii nu prea citesc alți bloggeri. Foarte rar și-s așa, selectivi. Nu că-i neaparat hatereală, da’ eu și cărțile ce le primesc cadou le fac cadou. Lasă că-mi aleg eu ce să citesc, bine? Destul ne-au forțat la școală cu „Ion” și aialaltă cu noaptea de război. Fix din aia mi-a picat mie la BAC, ce nici n-am citit-o, nici filmul nu l-am văzut. 8 și ceva am fost luat la română. Slab, foarte slab, noroc cu eseul ăla de argumentat că am băgat fain, știi ăla de la punctul II. Și la punctul I am avut noroc că mă descurcam cu diftongii, cu astea.

Și înapoi la tip acum, am zis trimite, hai, mă uit, dar puține șanse să-mi placă. Aveam eu așa un feeling. Nu mi-a plăcut, normal. Era așa, cum să zic, implora atenție. Și-apăi când implori atenție, fetele nu-ți dau atenție. Că-i caută pe ăia ce fac pe inabordabilii. Mi-a zis să-i dau un răspuns pe față și i-am dat. I-am zis că nu prea mai țin poeziile astea în 2014, că nu-i greșit să-ți arăți sentimentele, dar să te joci mai șmecher din cuvinte, că nu prea mai punem boticul la „o adevărată victimă a lui Cupidon sunt şi pot să spun doar că peste zi, de mii de ori îmi zboară gândul la chipul tău (al unei veritabile muze)”. Mai bine-i zici că pe ploaia asta ar merge un somn de-amiază-n doi. Dar că ești la birou și-n loc să introduci datele-n comp îi scrii ei un sms. Destul de romantic pentru vremurile astea, dar mai puțin siropos.

După aia am stat, m-am gândit și mi-am tras o palmă zdravănă peste frunte. Am dat din cap că nu. Nu-i bine ce-am făcut. Nu-i okay ce i-am răspuns. Mi-am amintit după palmă că suntem cu toții diferiți, din fericire. Și am numărat cel puțin 3 fete care s-ar fi topit la mesajul lui și alte 30 ce s-ar fi topit la ăla cu ploaia, dar pentru fiecare există un autor, nu? Și nu-i nimic greșit în a scrie poezii de modă-veche și poezii de modă-nouă, nu? Nu e, n-ar trebui. Și vorba aia, că și BACu’  încă se dă din Ion, și-i loc, și bănci, și pixuri pentru toată lumea. Numai că nu toată lumea scrie aceleași răspunsuri, vezi și tu ce perle se scot după BAC. Nu toată lumea iubește-n poezie, mai sunt și cei ce iubesc doar în pat. Mai este lume ce nu iubește deloc, mai este lume ce iubește cât lumea asta toată la un loc.

Reclame