SAREA ÎN BUCATE

M-am învățat prost,
așa de prost de mănânc foarte sărat,
așa de sărat
de și pe zahăr pun sare.
Avem cu toții câte-un viciu,
alcool, tutun, cafele,
al meu se-ntâmplă să fie sarea
de mare și de alte cele.
De baie,
masă,
casă,
zgronțuroasă.
Să fie de-orice fel
și formă.
Să fie fină
sau din mină,
iodată,
adevărată,
nelipsită niciodată.
Când eram mică, băgam degetul pe-ascuns în solniță.
Când ducea tati murăturile-n cămară
și mami spăla vasele,
eu asta făceam, mâncam sare.
Ce m-am bucurat când am crescut,
n-am mai știut frică de nimeni,
mi-am sărat mâncarea cât am vrut,
puteam mânca bulgări de sare,
dar beam multă apă după.
Pâine cu unt și cu sare,
peste care 
veneau roșii cu sare.
Ciorbă de fasole boabe cu sare
și ceapă verde cu sare
lângă ea.
Pâine în ou cu sare,
clătite cu brânză și sare,
– Ciao, Nekta, rămâi cu noi la masă?
– Da, dar mie-mi mai trebuie sare.
– Gustă întâi să vezi dacă mai are nevoie de ceva!
– Mai are nevoie de sare.
Toate fetele sunt dulci, 
am rămas eu ultima sărată,
– Cum mă iubești, iubito?
– Ca sarea-ntr-o bucată!
__________________________
Scris de Nekta ♥.
 

 

Reclame