CÂND GENERAȚIA VECHE A TRECUT PE FACEBOOK-UL NOU

nekta facebook

”Oamenii ăștia mari, așa de-o vârstă cu mama, trecuți de 40 de ani, io nu știu, își fac toți conturi de facebook și dau share la toate pozele cu trandafiri și bebeluși, pun poze cu copiii lor, cu nepoții, poze de la înmormântări, din biserică, de pe patul de spital cu branula, cu mesele întinse de sărbători, orice, orice pun pe facebook, îs dezastru, serios!” zice Ana și amestecă nervoasă în ciocolata aia caldă.

Eu cu Teo râdem de ne prăpădim. Cumva, are dreptate și jur cu mâna pe mouse că de când tati și-a făcut cont de facebook, viața mea n-a mai fost niciodată la fel. Prima dată nu mi-a venit să cred, a doua oară eram foarte mândră de el c-a știut singur să se-nscrie, a treia oară am leșinat că i-a dat parola și lui mami și intrau amândoi pe același cont. Spectacol.

La-nceput a fost un pic mai greu până i-am explicat lui tati care-s regulile, că nu-i ok să-ți dai singur like-uri, cum să dea share la video-uri cu Queen și chat-ul, cum funcționează. Acum așa s-a smecherit de vorbim toți 3 în aceeași fereastră, tot familionul. Mami de la un comp scrie cu MAJUSCULE, tati, de la altul, scrie un pic mai lent și are câte un smile pentru fiecare stare și eu, copilul preferat, încerc să renunț la ”brb” și ”lol” când vorbesc cu ei. Oricum îs cam demodate. Mai zice cineva lol?

Tati folosește corect și corespunzător facebookul, n-aș putea zice același lucru despre mami. Oricum ea o arde incognito, se loghează cu contul lu’ bărbatu-so și îi spionează pe toți care-i dau like lu’ fiică-sa. Mie. Deci vezi, ai grijă ce-mi scrii pe viitor. Că nu te zic la mama, că vede ea înaintea mea. Și te urechează. Uite, de exemplu, vă știe mai bine decât mine. Cine sunteți, poate chiar și unde lucră ai voștri. Într-o zi, în drum spre Cluj, a făcut mami a mea o criză de râs, cu lacrimi și hohote, la volan fiind, de a tras pe dreapta să se potolească. Încerca, printre hohote, să-mi spună că am unul în listă ”Căcat și Iubire” și că a murit de râs când i-a văzut nickname-ul. După o juma de oră am putut porni iar la drum.

Ce nu înțeleg oamenii mari e că nu trebuie să ia de bun chiar tot ce zicem și share-uim noi. Eu pot să accept un autolike,  pot să văd toate pisicile naibii în news feed, commenturi pe lângă subiect, muzică populară sau ultimele bancuri răsuflate, no, îi înțeleg. Asta prinde la generația lor. Aia cu pozele de la înmormântări mi se pare un pic extremă, dar digerabilă. Că până la urmă-i un moment dureros și oamenii se exteriorizează care cum. Ce nu înțeleg eu este cum oamenii mari nu înțeleg o ironie fină. Ei hop-țop, bă, că ce obraznică-i fată-sa lui Nicu, că toate le știe. Oameni buni, și mari, și frumoși, ce spunem noi pe radio, ce scriem noi în statusuri, ce urlăm pe bloguri…NU-S 100% ADEVĂRATE, HELLOOOO!! Nu, nici nu mințim, da’ nici nu mai luați toate cele prea personal. Extrageți numai picătura aia de umor, de adevăr, de supărare. Restu-i înveliș. Voi îl faceți să pară mai grav decât este.

Am auzit că dacă tu ai cont de facebook și mai are și mămica, tăticu, ceva colegi de birou, tușica plus bunica…atunci ai pus-o! Nu poți să scrii chiar așa tot ce te taie capul, că sunt alții care văd, măi mamă. Și ce zic oamenii ăia despre noi?! Sunt și niște butoane de ”unfriend”, ”unfollow” și ”sign out”, dacă-i până acolo. Uite, mama mea e foarte simțită. Foarte să nu supere pe cineva, să nu greșească în meseria ei, să nu întârzie, să nu se certe, să nu spună chiar tot ce gândește, să se interiorizeze. Fiică-sa e un pic mai nesimțită așa, ea cam zice ce-o taie capul că și alții au zis mai demult când avea nasul ăla mare. Și de-asta uneori, când i se mai face dor și-l mai ia la purtare.

Reclame