BUN VENIT!

nekta welcome

Cum am stat mult timp printre oameni, acum mă obișnuiesc greu cu mine. Parcă nu mă mai știu. Dar încep să mă amintesc. Eu, pe mine, mă. Mă tot culcam cu frica să nu mă trezească vreo farfurie spartă, râs isteric, uscător de păr sau mașina de spălat. Uneori nici nu puteam adormi de frica ce-o aveam, de pulsul ridicat, de teama aia că dacă mă trezește ceva chiar când dorm mai bine? Astăzi m-au trezit soarele și liniștea, înaintea ceasului. Nu știu dacă tu știi ce înseamnă asta. E ca atunci când îți afunzi picioarele goale în nisip, mâinile într-un sac cu boabe de cafea sau tot corpul în piscină. E secunda aia, tăietoare de respirație. Așa m-am trezit eu azi. Încă nu mi-e în clar dacă meritam așa o deschidere de pleoape, dar dacă eram obișnuită cu răul, cu binele n-ar trebui să-mi fie așa greu. Nu? Nu.

Mie îmi place singură. Nu sunt sălbatică. Nici emo. Poate un pic prea fixistă. Adică dacă vreau să dorm acum, acum dorm. Mi-e foame în momentul ăsta, farfuria-i curată să mănânc. Mă trece un pișu, un duș, o pieptănătură? Ușa la baie-i larg deschisă. Nu am chef să vorbesc, tac. Genul ăsta de singurătate îmi place, dacă știi cum zic. ”Vai, că eu aș muri să stau singură!” ați zis toate, ei bine, eu am murit stând cu oameni. Și acum am înviat și mă umplu toată de bucurie, singură, din nimic. Când mă văd în oglindă că zâmbesc, râd sau mă maimuțăresc îmi zic: ”tu, fată, ce echipă bună faci tu cu tine!” și urgent plec mai happy decât Pharrell la radio, sală, shopping, școală, vizită, partyuri și alte cele. Foarte tare-mi plac oamenii și foarte tare-mi place să fiu happy în jurul lor. Foarte puțin îmi place să locuiesc cu ei.

Filosofia mea de viață e supersimplă: fă-ți un pic de timp tu cu tine și fă-ți timp tu cu ceilalți. Îs două chestii diferite. Uneori simt un fel de tristețe pentru oamenii care se plictisesc singuri. Nu știu, poate ar trebui pusă mai des întrebarea aia ”care sunt calitățile și defectele tale”? Din clasa a 3-a, de la Comunicare sau cum se chema, nimeni nu te mai întreabă. Te-a întrebat învățătoarea atunci, că era în programă, când mare lucru nu știai, decât că ești supărăcios și la calitate ai dat-o pe aia cu cântatul. Știi să cânți frumos, te-a dus maică-ta și la Tip Top Minitop.

De ce nu te întreabă, frate, când te angajezi, în fabrică: ”domnu’ Popescu, ce calități aveți, nu vă supărați?”…”Păi știu face cafeaua bună, ce calități?…” Nu te întreabă, sigur, ei îți zic numa’ să nu furi, să-ți vezi de treabă, să nu te prindă cu tigaia în plasă la ieșire, c-ai zburat. Na vezi? Uite de-asta, că nimeni nu te mai întreabă ce știi tu să faci cel mai bine, unde ai vrea să mergi în vacanță, ce te enervează, fix de-asta să nu te plictisești când prinzi un moment singur. Întreabă-te un pic: ”băi, băiatule, da’ tu nu desenai fain în liceu?”, ”balerino, mai știi face o piruetă?”, ”uaii, toate cărțile astea din bibliotecă, apuc să le răsfoiesc măcar, până nu mă lasă de tot vederea?”

Întreabă-te tot felu’ și fă tot felu’. Fii mai bun cu tine, să fii mai bun cu restul. După ce-ncui ușa. Pe dinafară.

M-am mutat ieri, de-aia zic.

_________________________________

Publicat de Nekta ♥.

Reclame