VALI, SFÂNTUL.

nekta bed

Nu știu cum naiba să fac, că azi e 14 și nouă ne intră banii numa-n 15 și nu pot să-l las așa, fără cadou de ziua lui Vali. Toți prietenii lui primesc ceva, ar fi culmea acum să facă glume pe seama lui că ”bă, gagică-ta nimic??”. Bă, gagică-sa ceva! Îl tratează cu dedicații gagică-sa, pe net, să vadă toată lumea, să dea like, să știe, vreau haos, să fie, fac galagie.

Îi știu fața de la frunte la bărbie, spatele, profilul, tot. Îl știu și pe diagonală, și vertical, și orizontal, și curbele, și munții din umeri…și cum nu-l știu?! Dă-mi un test: pe Memo, în stație, la oră de vârf, când Treizeciul se pupă cu Douășcinciul și Șasele cu Douășpatru Barat stau de pază și oamenii urcă și coboară ca demenții, atunci dă-mi o secundă și urgent îl găsesc pe al meu. Uite-l. E ăla frumosu’, înalt, cu ghete negre în picioare și căști în urechi. Nelipsitele căști, că într-o bună zi o să mi-l calce mașina, că un claxon n-ar auzi! Nici acum nu înțelege el ce se întâmplă, ce-i așa nebuneală pe Memo. Păi e 14, truli luli! Aici sunt, unde mă cauți? Nu ți-am dat mesaj că lângă covrigi? Pupic :*

Când râde, face o cută drăguță în dreapta, de toate fustele mele ar fi invidioase. Când e nervos, tot Someșul ar putea trece prin șanțurile de pe frunte. Când se prostește, nu-i prost deloc. Când e puternic, e Hulk reloaded. Când e calm, are fața mai senină decât un cer fără nori. Pufoși. Când nu-i place petrecerea, nu zice cu voce tare, bate ușor din piciorul drept și mă pupă pe obrazul stâng. De multe ori, semn să plecăm de-acolo, să mergem la noi, să facem o petrecere în doi. El întotdeauna e pe dreapta, eu pe stânga. Normal, doar pe stânga e inima. Bum-bum.

Dimineața nu ne vedem și nu ne vorbim. El umblă cu ochii închiși, eu cu gura închisă. Nu sunt bună la conversații dimineața, n-ai cu cine. El înțelege, mă pupă cu gura închisă și eu îi gâdil cu vârful nasului pleoapele pline ochi de somn. Dimineața, iubitul meu este un copil și-mi vine să-l trimit la maică-sa uneori, dar mi-e că nu mi-l mai dă înapoi. Și-așa, abia l-am înfiat, greu, foarte greu. Că lucrurile bune vin dacă le-aștepți. Sau te spetești.

Seara vine făcut de la sală. Venim. Eu din Polus, el din Gheorghieni. Ne întâlnim pe hol, în oglindă, să ne măsurăm mușchii. Tot timpul îl las pe el să câștige, frumos mi-ar sta să fiu mai bărbată decât bărbatul. Zoe, where u at?

În timpul zilei facem cost suplimentar. Oricum ne e full poșta de facturi, dar am înghițit cheița. Îmi scrie când îi e foame, mă-ntreabă ce piesă urmează sau dacă să ia pâine. Eu îi scriu că îl iubesc, în foarte multe caractere, spații și emoticoane, în foarte multe mesaje, în foarte multe feluri și chipuri. Că mă doare un pic gâtul, că mi-e dor de el, că mi-e fomică, la cât ies, la cât iese, să-și ia umbrelă, că mi-e somn, că ce face, că eu sunt la a 3-a cafea, unde a parcat, ce a zis șeful, c-a ieșit soarele, că strănut, hapciu, mesaje. Foarte multe mesaje. Și el le citește și nu se enervează, că mă iubește, am impresia. În timpul zilei abia aștept să se facă seară, să îmi pup prințul. În foarte multe feluri și chipuri. Îmi place mai tare ”te pup!” decât ”te sărut!”.

Iubitul meu iubit iubește când scriu despre el texte pline de iubire. Dar n-aveți voi de unde să știți! Că i le trimit doar lui, nu împart. Numai astăzi, că e 14 și luăm banii numai în 15 și n-am cadou. Adică asta e cadoul. Scriu SF-uri de Valentine’s. Fain am ajuns.

Reclame