CITITUL PE WC

nekta

Am un prieten care nu putea să învețe, în școală, lecțiile la geografie decât pe budă, să mă scuzați, pardon. Anunța tot familionul că pentru următoarele ore el rezervă baia, în scop nobil, să aprofundeze. Cine are vreo nevoie, cât de mică sau de mare, să fugă acum sau să țină pe vecie! Povestea e 100% adevărată. Nu te grăbi să-l judeci, fiecare om cu secretul lui rușinos. De parcă tu n-ai făcut niciodată un pișu mic la duș, vrei să zici. Băiatul ăsta așa învăța el: își lua frumușel caietul la subraț (încearcă, rogu-te, să vizualizezi caietele alea mai mult orizontale decât verticale, de geogra, cu harta României pe copertă ori chiar cu Globul, de-ți luai mai scumpe), șlapii în picioare, că-i rece gresia, capacul sus, pantalonii jos și hop-țop pe tron, cu caietul deschis la lecția cu formele de relief. Stai sus pe munte și-nveți despre șes. Unii ar zice că metoda asta de studiu e chiar batjocură la adresa materiei, eu aș zice c-o făcea din prea mult interes chiar, iar nota de a doua zi confirma succesul.

Lecturăm pe WC. O facem, recunoaștem. Recunosc eu și-n numele vostru, fie. Avem teancuri de reviste în baie, de la ”Cosmo” la ”The One” și ”Ce se-ntâmplă, doctore?” Suntem fete, ce-ai vrea să găsești, ”Gazeta Sporturilor”?! Credeam că suntem la același nivel toate chiriașele, până a spart azi Dia mitul: am văzut-o intrând c-o carte în baie. Ceva de Sadoveanu cred că. Hârtie igienică avem (am luat ieri un bax, finally!), dischete demachiante mai erau, sigur îi trebuia cartea s-o citească! N-am știut că ea se ține mai presus de noi, da’ nu-i nimica, dragă, ce să fie? Crezi că eu n-am un Cărtărescu de ascuns sub chiuvetă? Eliberați rafturile de șpreiuri, că vin cu beletristica!

Când merg la oameni în vizită, pac, bag duma aia cu ”unde-i baia? să mă spăl pe mâini”, vrăjeală să dau bine că țin la igienă, când de fapt intru să mai fur câteva titluri. Ai fi surprins câte găsești lângă vasul de toaletă dacă te uiți atent. Pe lângă bacterii sau chiar în mijlocul lor, stau fain-frumos cărți de bancuri, ”Zile și Nopți” prăfuite, poezii, ziare, Sandra Brown. S-avem iar pardon, unele parcă-s chiar în locul potrivit, la WC.

Io n-aș mai investi atâtea fonduri în campanii de-astea pro-lectură. Afișe, reclame, ieșiri în stradă. Nu vă forțați. Câte-un roman pus bine peste hârtia igienică poate salva viața multor cratime. Chiar și-un laptop pe genunchi se poate arăta eficient. Dacă-i conectat la vreun blog, o gazetă, ceva. Dacă-i setat pe Candy Crush nu se pune ca lectură, cu alte cuvinte, vă rog să eliberați baia. Așteaptă alții cu presa sub brațetă.

Era să uit, mai sunt și băi fără bibliotecă, e adevărat. Am fost, am văzut, am trăit și astfel de experiențe seci. În cel mai rău caz, apuci un tub de șampon și citești ”pentru vârfuri despicate” de zece ori, de douăzeci, până ți se regenerează firul de păr de la sine, ce să faci? Se pune ca citit. Se contorizează.

Scuză-mă dacă te-am întrerupt. Și nu, n-am scris asta din baie. Dar aș fi putut. C-am două băi. Și niciun balcon. Da-s ocupate acum. Băile. E ceva lansare de carte.

Reclame