BUNĂ, LUNI! PA, LUNI!

Tu, fată, nu știu cum naiba mai reziști. Tu, amărâto, toate se sparg în capul tău și tu taci, ca proasta. Ăla te înjură, ălalalt se face că nu te vede, altu’ te gonește, unu’ te vrea foarte puțin și foarte rar, alții și-au băgat picioarele deja. În tine, mult ocolita zi de luni.

Toată lumea vrea să mănânce cartofi prăjiți, dar nimeni nu vrea să îi curețe. Nimeni nu vrea să moară, dar toți speră să ajungă în Rai. Toată iarna visează toți căldura verii și genți de bani, da’ muncă mai puțină. Așa și cu ziua de luni: toată lumea vrea noi începuturi, da’ dacă se poate să păstrăm și weekend-ul nelimitat.

Toate alarmele lumii, toate dietele, lăsatul de țigări, apucatul de sală și the-brand-new-me shit se întâmplă lunea. Sau atunci sunt planificate. „Mai bag acuma 2 burgeri, că de luni m-apuc de regim. Și ketchup, da. Pune și muștar. Aaa, cu de toate, da. Pune, pune, că de luni…”

De luni schimbi lumea, nu? Cunosc sentimentul, am schimbat-o și eu în nenumărate luni. M-a ținut șmecheria de la 8 până spre amiază când au început telefoanele, obligațiile, chitanțele, chiorăitul de mațe, amețelile de cap. Ai băgat un sandviș, o țigară și-o înjurătură și s-a dus dracu’ toată schimbarea. Băi și lungă a fost! Vreo 4 ore, trase de păr.

„De luni fac sport, da’ uite 25-ul în stație, mă urc, că-s obosită. După weekend-ul de somn cre’ că. Aș fi sunat-o și pe Andreea să mă ducă la Kangoo, da’ acolo-s fete cu experiență și mi-i rușine, lasă, mai amân până lunea viitoare, poate prind curaj. Aș fi citit o carte parcă, da’ ia să verific întâi dacă-i adevărată vrăjeala aia cu Flappy Bird. Mă pun să dorm un pic, că prea m-a doborât ziua asta de luni, da’ ui ce film fain bagă ăștia pe HBO. Nu l-am mai văzut numa’ de 3 ori. Anul trecut de 3. Mai stau 5 minute, până îi zice că e soră-sa vitregă. O, că-i 6 deja! Trebuie să vină fetele alea să probeze sacoul. Mai bine le scriu să nu mai vină, c-a intervenit ceva. Să vină mâine că e marți și azi e luni. Ioi, ce somn mi-e :(„

Suntem primii la idei, primii la planuri, dar mai ales primii la scuze. Cred că marea minciună pe care ne-o tot dăm e aia cu timpul. Noi încă mai credem că avem timp. Poate tu nu ești așa, vorbesc la persoana întâi plural să pară că suntem mai mulți în situație, să nu mă simt doar eu maxim vinovată că nu-mi valorific timpul. Aș face din fiecare zi un adevărat eveniment, dar nu știu dacă am atâtea haine de gală în dulap. Hopa, deja am și găsit scuza! De mâine, ok? De mâine mă pun pe treabă. De marți. Că azi a fost luni, ce vrei, nici iarba n-a crescut. Doar lalelele. Pe Eroilor, la bunica-bătrânica în găletuță. Că dumneaei are timp.

Nekta

Reclame