ADUNĂM AMINTIRI.

nekta amintiri

Adun tot felul de lucruri de la tot felul de oameni din tot felul de orașe, cluburi, case, locuri, școli sau joburi pe care le schimb. Oriunde stau eu e hop! și-o cutie. Cel puțin.

Acasă la mami, în dulapul din față, am cutiile cu ornamentele de pom. Acuma, cum să zic io, alea-s la comun, știi? Nu-s chiar ale mele, dar în decembrie când le deschid sau în ianuarie când le închid mă înmoaie mirosul ăla de sticlă fragilă, sclipici și praf de glob spart pe fundul cutiei. În cutiile cu globuri stă toată copilăria mea și serile ei fericite cu bomboane de pom furate mișelește după o zi pe pârtia de la garaje. N-ai înțeles nimic. Lângă garaje făceau copiii derdeluș, șmechera de mine la vreo 6 ani mă uitam în stânga-dreapta, treceam strada și eram direct acolo! Pe pârtie.

Tot acasă la mami, dar în pod, stau cutiile cu CD-uri din liceu: Linkin Park, muzică de chef, piese majorat, GNR live, proiect engleză pepsi, poze sibiu, poze carou, Lizzie McGuire, Step Up 1 și Windowsu’ bun. Lângă ele, cam îngrămădite adevăru’, teancuri de poze scoase la kodak și alte grămezi la imprimantă. Noi împodobind bradul în clasă, noi la Zoo în Sibiu, Dino și Antonio, Lavi și Lucas cu ”Tabăra Verde” la București, la colindat la diriga, ziua lu’ Mâț la Păltiniș și desigur, noi în robe. Într-un plic separat poze cu ”nasul vechi”. În altă cutie un ursuleț de pluș (semn c-am avut gagic de tânără), insigne de tot felul, pene de la teatru,  bilețele către Lucas în alfabetul nostru, mărțișoare, brățara de la my first goa party, bilete de tren, cercei colorați, brățări din plastic, frunze pictate, medalioane cu inițiale, hârtie glasată, surprize din pufuleți,  invitații la ziua mea, brichete,  bilete la Bal, legitimația de organizator, căni de cafea, scenarii și sferturi de radieră. Lucru manual. Eram șefă în liceu la activități extrașcolare.

Acasă la Mediaș am depozitat cutiile mai recente. Mai de perioada goodbye-liceu, hello-facultate. Nu-i greu de imaginat: cam toate afișele de la Boiler, special guest bracelets, agende pline, cursuri fosforescente, post-its, legitimație ClujLife,  scrisorică de la colegele din patul de la geam, contract de voluntar la Comedy Cluj, un trandafir uscat bietul și lângă vreo 3 spini căzuți, medalioane,  bilete la teatru, bilete Ratuc compostate cu toată forța, poze la minut, carioci, creioane de ceară, pastă Fimo, forfecuțe – obiceiuri drăguțe. Nu mă las nici azi de unele. Undeva-n spate de mobilă mai stau prăfuite și vreo două ex-boyfriend boxes. Cu tricouri de somn, cu parfum imprimat, cu tot tacâmul. De nedeschis și de prăfuit până după ce ne mărităm. Da da, noi fetele încă facem asta!

Acasă la Cluj încă umplu cutii, ce sa fac. Chiar azi am strecurat o castană. I can’t help it. Adun lucrușoare pentru vremurile următoare. Pentru atunci când ți-e mai dor de un moment decât ți-e dor de-un om anume.

Dacă vreodată mi-aș pierde memoria, atât să-mi dați: cutiile cu amintiri. Nu puneți bani în plic domnilor doctori, vindecarea-i undeva printr-o cutie din mansardă.

Și fooooarte important: ”Mami, când faci curat să n-arunci nimic!!”

Reclame